SLAB, -Ă, slabi, -e, adj. 1. (Despre oameni şi animale sau despre părţi ale corpului lor) Care nu are un strat (consistent) de grăsime sub piele; uscăţiv. ♦ (Despre carne) Fără grăsime; macră. ♦ (Despre mâncăruri, alimente) Care conţine sau are puţină grăsime; sărac în grăsimi. 2. (Despre fiinţe) Lipsit de putere fizică, de rezistenţă; debil. ♦ (Despre organe ale corpului, despre facultăţi intelectuale etc.) Care nu funcţionează normal, care nu-şi îndeplineşte bine funcţia. Memorie slabă. Vedere slabă. ♦ Fig. Lipsit de tărie morală, de fermitate, de energie. ♢ Expr. Slab de fire (sau, rar, de caracter, de inimă, de duh) = fără voinţă, uşor influenţabil. Slab de înger = lipsit de energie morală, care se pierde uşor cu firea; fricos. 3. Lipsit de tărie, de intensitate; cu intensitate redusă. ♦ (Despre obiecte) Lipsit de trăinicie, de soliditate, puţin rezistent. ♢ Expr. Slabă nădejde! = puţin probabil, puţine şanse de reuşită. ♦ (Despre soluţii, amestecuri) Care cuprinde elementele caracteristice în cantitate redusă; diluat. Acid slab. 4. Fig. (Despre creaţii artistice, ştiinţifice) Lipsit de valoare, de calităţi; mediocru. ♦ Care nu convinge, lipsit de temei. ♦ (Despre oameni; cu determinări introduse prin prep. „la“ indicând domeniul) Care este puţin pregătit, puţin înzestrat pentru... 5. (Rar; despre pământ) Neroditor. – Din sl. slabŭ.

Slab ≠ gras, puternic, robust, tare, vânjos, vânos, viguros, violent, voinic, strâns, vârtos, trainic, viu

SLAB adj. v. chircit, degenerat, influenţabil, închircit, mic, neadânc, nedezvoltat, neplăcut, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, prizărit, prost, rău, sfrijit.

SLAB adj. 1. scheletic, sfrijit, (pop. şi fam.) jigărit, pricăjit, (reg.) zălezit, (prin Munt. şi Olt.) sfoiegit. (Ce om ~!) 2. slăbănog, slăbit, tras, uscăţiv, (rar) slăbănogit, (pop.) pierit, (reg.) mârcav, mârced, (înv.) mişel, (fig.) supt. (O faţă ~.) 3. v. debil. 4. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slăbănog, uscat, uscăţiv, (rar) uscăcios, (înv. şi reg.) mârşav, rău, sec, secăţiu, secăţiv, (reg.) ogârjit, (Mold. şi Transilv.) pogârjit. (Vită ~.) 5. v. macru. 6. v. nerezistent. 7. v. diluat. 8. sărac, (fig.) chior, orb. (O lumină ~) 9. mic, redus, (fig.) anemic. (Un ~ izvor de lumină.) 10. v. difuz. 11. pal, palid, spălăcit, stins, (rar) pălit, (pop.), searbăd. (Lumina ~ a lămpii.) 12. v. redus. 13. v. înăbuşit. 14. v. încet. 15. v. scăzut. 16. mic, uşor. (O ~ furtună de praf.) 17. v. sterp. 18. v. nepregătit. 19. nemulţumitor, nesatisfăcător. (Rezultate ~ la învăţătură.) 20. v. netalentat. 21. v. nereuşit. 22. v. vulnerabil. 23. mic, puţin, redus. (~ nădejde să ...) 24. insuficient, mic, puţin, redus. (Are posibilităţi ~ de realizare.)

slab adj. m., pl. slabi; f. sg. slábă, pl. slábe

SLAB¹ adv. 1) Fără putere; fără intensitate. A cânta ~. A vedea ~. 2) Cu încetineală; încet. A citi ~. /<sl. slabu

SLAB² ~ă (~i, ~e) 1) (în opoziţie cu gras) Care nu are sau are puţină grăsime; care nu este gras. Cal ~. Carne ~ă. ♢ ~ de-l suflă (sau bate) vântul (sau ~ de-i numeri coastele) care este foarte slăbit; jigărit; sfrijit. 2) (în opoziţie cu puternic) Care are o constituţie lipsită de vigoare; gingaş; firav; plăpând; delicat. Copil ~. 3) (în opoziţie cu tare) (despre persoane şi despre manifestările lor) Care nu este înzestrat cu destulă forţă morală; lipsit de fermitate. Voinţă ~ă. ♢ Punct ~ parte vulnerabilă, uşor atacabilă; loc sensibil. ~ de fire (sau de caracter) care este lipsit de voinţă. ~ă nădejde puţin probabil. 4) (în opoziţie cu tare) (despre obiecte) Care nu rezistă la acţiunea forţelor exterioare; lipsit de trăinicie; şubred. 5) (în opoziţie cu bun) Care este lipsit de calităţi bune; rău. Lucrare ~ă. Memorie ~ă. 6) (despre acţiuni, fenomene etc.) Care are intensitate redusă; mic. Vânt ~. Lumină ~ă. 7) (despre organe) Care manifestă insuficienţă funcţională. Inimă ~ă. ♢ ~ de minte care are facultăţi intelectuale limitate; mărginit; redus. 8) (despre mirosuri, substanţe, băuturi etc.) Care are o concentraţie mai mică decât cea obişnuită. Mireasmă ~ă. Ceai ~. /<sl. slabu