SĂRBĂTORÍ, sărbătorésc, vb. IV. Tranz. A-şi manifesta sentimentele de admiraţie, de bucurie, de entuziasm faţă de o persoană sau faţă de un eveniment printr-o festivitate sau printr-o petrecere; a serba, a celebra. – Din sărbătoare.

SĂRBĂTÓRI s. pl. v. ciclu, menstruaţie, period.

SĂRBĂTORÍ vb. 1. v. aniversa. 2. v. comemora.

sărbătorí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sărbătorésc, imperf. 3 sg. sărbătoreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. sărbătoreáscă

A SĂRBĂTOR//Í ~ésc tranz. (persoane, evenimente etc.) A marca printr-o solemnitate; a celebra; a serba. ~ un scriitor. /Din sărbătoare