SĂRÚT, săruturi, s.n. Sărutare. – Din săruta (derivat regresiv).

SĂRÚT s. 1. gură, sărutare, (pop. şi fam.) pupătură, ţoc, (fam. şi în limbajul copiilor) pusi, (fam.) pup. (I-a dat un ~.) 2. sărutare, sărutat, (pop. şi fam.) pupare, pupat, pupătură, ţocăit, (Ban., Transilv. şi Maram.) ţucare, ţucat, (înv.) sărutătură. (Gata cu ~ul!)

sărút s. n., pl. sărúturi

SĂRÚT ~uri n. Gest constând în atingerea cu buzele în semn de afecţiune. /v. a săruta