SARMÁ, sarmale, s.f. Preparat culinar din carne tocată (amestecată cu orez şi cu alte ingrediente) învelită în foaie de varză, de viţă etc. în forma unor rulouri. [Var.: sarmálă s.f.] – Din tc. sarma.

SÂRMĂ, sârme, s.f. 1. 1. Fir metalic (de oţel, de aramă, de aluminiu etc.) a cărui secţiune are dimensiunile transversale mai mici de 16 mm. ♢ Sârmă de parchet = sârmă de oţel cu muchii ascuţite, în forma unui ghemotoc, folosită la curăţarea parchetelor. 2. (Înv.) Fir de metal preţios. II. (Iht.) Plevuşcă. – Din ngr. sirma, tc. sirma.

SÂRMĂ s. (înv. şi reg.) tel, (reg.) drot. (Loc împrej-muit cu ~.)

SÂRMĂ s. v. filigran, fufă, panglică, ple-vuşcă,şiret.

SARMÁ s. (reg.) găluşcă, pernuţă, (Ban. şi Transilv.) perişoară, (Transilv. şi Bucov.) piroşcă. (~ ale cu carne de porc.)

sarmá s. f., art. sarmáua, g.-d. art. sarmálei; pl. sarmále

sârmă s. f., g.-d. art. sârmei; (bucăţi, feluri, peşti) pl. sârme

SARMÁ ~le f. mai ales la pl. Preparat culinar din carne tocată, amestecată cu orez (crupe) şi alte ingrediente şi învelită în foi de varză sau de viţă de vie; găluşcă. [Art. sarmaua; G.-D. sarmalei] /<turc., sb. sarma

SÂRM//Ă ~e f. Fir metalic de diverse grosimi, având numeroase întrebuinţări. ~ de aluminiu. ~ ghimpată. /<turc. surma, ngr. syrma

ŞARMÁ vb. I. tr. (Franţuzism) A încânta, a fermeca, a fascina. [< fr. charmer].