SATISFĂCÚT, -Ă, satisfăcuţi, -te, adj. (Despre oameni) Care este plin de mulţumire, de satisfacţie; ale cărui dorinţe, exigenţe au fost îndeplinite; căruia i s-a dat satisfacţie; care exprimă mulţumire; mulţumit. – V. satisface.

Satisfăcut ≠ nesatisfăcut, nemulţumit

SATISFĂCÚT adj. 1. mulţumit, (înv. şi pop.) norocit, (înv. şi reg.) mulţumitor, (înv.) odihnit, (rar fig.) sătul. (Un om pe deplin ~.) 2. v. îm-păcat. 3. v. bucuros. 4. v. îndeplinit.

SATISFĂCÚT, -Ă adj. Mulţumit, plin de satisfacţie. ♦ (Despre dorinţe) Îndeplinit. [< satisface].