SATISFÁCE, satisfác, vb. III. Tranz. 1. A mulţumi pe cineva îndeplinindu-i o dorinţă, o necesitate, o exigenţă. 2. A fi conform cu anumite norme, criterii, exigenţe, dorinţe; a se potrivi, a corespunde. – Din lat. satisfacere.

A satisface ≠ a nesatisface

SATISFÁCE vb. 1. a împăca, a mulţumi. (Măsura luată i-a ~ pe toţi.) 2. a mulţumi, (pop.) a îndestula, (Ban., Transilv. şi Mold.) a joi. (Recolta obţinută l-a ~.) 3. v. îndeplini. 4. a asculta, a împlini, a îndeplini. (I-a ~ toate capriciile.) 5. v. efectua.

satisfáce vb. face

A SATISFÁCE satisfác tranz. 1) (persoane) A mulţumi, provocând satisfacţie. 2) (dorinţe, cereri etc.) A face să se realizeze; a traduce în fapt. 3) (curiozitatea, pofte) A mulţumi din plin. 4) (exigenţe) A respecta cu stricteţe. /<lat. satisfacere, fr. satisfaire

SATISFÁCE vb. III. tr. A împlini (o dorinţă, o cerere etc.). ♦ A mulţumi; a da satisfacţie. [P.i. satisfác. / cf. lat. satisfacere < satis – destul, facere – a face, fr. satisfaire].