SCHÍMNIC, -Ă, schimnici, -ce, s.m. şi f (Rar) Pustnic, sihastru. [Var.: schívnic, -ă s.m. şi f.] – Din sl. skimĩnikŭ.

SCHÍMNIC adj. v. ascetic, sihăstresc.

SCHÍMNIC s. v. pustnic.

schímnic s. m., pl. schímnici

SCHÍMNI//C ~că ( ~ci, ~ce ) înv. Călugăr care trăieşte într-un loc izolat de lume, petrecându-şi viaţa în post şi rugăciune; pustnic; sihastru; ascet. /<sl. skiminiku