SCLAVÍE, sclavii, s.f. Stare, condiţie de sclav; sclavaj, robie. ♦ Fig. Stare de totală dependenţă politică, socială şi economică în care este ţinută o ţară, o categorie socială, un individ. – Sclav + suf. -ie.

SCLAVÍE s. 1. aservire, robie, sclavaj. (Stare de ~.) 2. v. robie. 3. v. captivitate.

sclavíe s. f., art. sclavía, g.-d. art. sclavíei; pl. sclavíi

SCLAVÍ//E ~i f. 1) Stare de sclav; situaţie de rob; robie. 2) fig. (despre ţări, clase, persoane) Situaţie de dependenţă totală; robie. [G.-D. sclaviei] /sclav + suf. ~ie

SCLAVÍE s.f. Stare, condiţie de sclav; robie; sclavaj. ♦ (Fig.) Stare de dependenţă politică, socială şi economică în care este ţinută o ţară, o clasă socială, un individ. [Gen. -iei. / < sclav + -ie].