SCLIPÍRE, sclipiri, s.f. Faptul de a sclipi; sclipeală, sclipit; lucire, scânteiere. – V. sclipi.

SCLIPÍRE s. 1. licăr, licărire, licărit, lucire, scăpă-rare, scăpărat, scânteie, scânteiere, sclipeală, sclipit, străfulgerare, (rar) licăriş, sclipitură, zare, (pop. şi fam.) sclipet, (înv.) scăpărătură. (O ~ de lumină.) 2. v. scintilaţie. 3. v. strălucire. 4. licărire, lucire, scăpărare, scânteiere, sticlire, strălucire. (O ~ ciudată a ochilor.)

sclipíre s. f., g.-d. art. sclipírii; pl. sclipíri

sclipire