SCOTOCÍ, scotocésc, vb. IV. Tranz., intranz. şi refl. A (se) căuta, a (se) cerceta cu de-amănuntul peste tot (pentru a găsi ceva); a cotrobăi. – Et. nec.

SCOTOCÍ vb. 1. v. căuta. 2. (rar) a se scobi, a se scurma. (Se ~ prin buzunare.)

SCOTOCÍ vb. v. aţâţa, înteţi, înviora, râcâi, scormoni, scurma.

scotocí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. scotocésc, imperf. 3 sg. scotoceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. scotoceáscă

A SCOTOC//Í ~ésc intranz. A răscoli peste tot, căutând cu râvnă; a cotrobăi; a scormoni; a scociorî. /a scoate + suf. ~oci