SCRIJELÍ, scrijelésc, vb. IV. Tranz. A face pe o suprafaţă zgârieturi sau tăieturi superficiale cu o unealtă ascuţită sau tăioasă: a zgâria, a cresta. [Var.: scrijelá vb. I] – Din scrijea (reg. „felie subţire de pâine, de fructe etc.“ < scr., ucr.).

SCRIJELÍ vb. v. grava.

SCRIJELÍ vb. a cresta, a zgâria, (rar) a hârşâi, a scobi, (înv.) a semna. (A ~ bancile cu briceagul.)

scrijelí/scrijelá vb., ind. prez. l sg. scrijelésc, imperf. 3 sg. scrijeleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. scrijeleáscă; ger. scrijelínd

scrijelí/scrijelá vb., ind. prez. l sg. scrijelésc, imperf. 3 sg. scrijeleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. scrijeleáscă; ger. scrijelínd

A SCRIJEL//Í ~ésc tranz. 1) (obiecte) A tăia la suprafaţă cu o unealtă ascuţită. 2) (imagini) A reprezenta prin tăiere (pe suprafaţa unui obiect). [Var. a scrijela] /Din scrijea