SCRIPTÚRĂ, scripturi, s.f. 1. Scriere bisericească cuprinzând Vechiul şi Noul Testament; Biblie. 2. (Înv.) Operă literară, ştiinţifică etc. 3. (Înv.) Însemnare, consemnare, relatare scrisă; text. 4. (Înv.) Scris¹ (2). – Din lat. scriptura.

SCRIPTÚRĂ s. (BIS.) biblie, sfânta scriptură.

SCRIPTÚRĂ s. v. consemnare, epistolă, epistolie, indicaţie, inscripţie, înregistrare, lucrare, menţionare, operă, ortografie, precizare, prescripţie, prevedere, scriere, scris, scrisoare, specificare, text.

Scriptúră (scrierea de bază a creştinismului) s. pr. f.

scriptúră s. f., g.-d. art. scriptúrii; pl. scriptúri

SCRIPTÚR//Ă ~i f. înv. v. SCRIERE. ♢ Sfânta ~ scriere bisericească care cuprinde Vechiul şi Noul Testament; Biblie. [G.-D. scripturii] /<lat. scriptura