SEISMOMETRÍE s.f. Parte a geofizicii aplicate care studiază modul şi viteza de propagare a undelor seismice din scoarţa Pământului, provocate prin explozii artificiale, mai ales în scopul prospectării diferitelor substanţe minerale utile şi al detectării structurilor geologice favorabile acumulării acestora; seismică. [Pr.: se-is-] – Din fr. séismométrie.

SEISMOMETRÍE s. (GEOL.) prospecţiune seismică, (rar) seismică.

seismometríe s. f. (sil. se-is-, -tri-), art. seismometría, g.-d. seismometríi, art. seismometríei

SEISMOMETRÍE f. Ramură a seismologiei care se ocupă cu studiul modului şi vitezei de propagare a undelor seismice din scoarţa terestră şi cu construirea aparatelor corespunzătoare. /<fr. séismométrie

SEISMOMETRÍE s.f. Parte a seismologiei care se ocupă cu măsurarea mărimilor mecanice caracteristice seismelor. [Pron. se-is-, gen. -iei. / < fr. séismométrie, cf. gr. seismos – cutremur, metron – măsură].