SERBÁRE, serbări, s.f. 1. Faptul de a serba; sărbătorire; p. ext. manifestare cu caracter solemn organizată cu scopul de a celebra un eveniment important; festivitate, petrecere. 2. (Rar) Sărbătoare (1). – V. serba.

SERBÁRE s. v. celebrare, hram, oficiere, săvârşire, slujire, slujit.

SERBÁRE s. 1. aniversare, celebrare, prăznuire, sărbătorire, (reg.) prăznuială. (~ unui secol de la ...) 2. sărbătoare, sărbătorire. (~ nunţii lor; cu prilejul ~ării.) 3. comemorare, sărbătorire, (rar) comemoraţie, (înv.) pomană. (~ unui eveniment important.) 4. festivitate, (rar) sărbă-toare, (înv.) sărbătorie. (~ de împărţire a premiilor.)

serbáre s. f., g.-d. art. serbării; pl. serbări

SERB//ÁRE ~ări f. 1) v. A SERBA. 2) Solemnitate organizată cu ocazia unui eveniment; festivitate. ~ şcolară. /v. a serba