SFĂTUITÓR, -OÁRE, sfătuitori, -oare, s.m. şi f. Persoană care dă sfaturi; povăţuitor. [Pr.: -tu-i-] – Sfătui + suf. -tor.

SFĂTUITÓR s., adj. 1. s. v. îndrumător. 2. adj., s. călăuzitor, îndrumător, povăţuitor, (înv.) îndrep-tător, purtător. (I-a fost un excelent ~.) 3. s. consilier, povăţuitor, sfetnic. (~ al domnitorului.) 4. adj. îndrumător, povăţuitor, (înv.) învăţător. (Carte ~oare.)

SFĂTUITÓR adj. v. consultativ.

sfătuitór s. m. (sil. -tu-i-), pl. sfătuitóri