SFÉTNIC, sfetnici, s.m. (Înv.) Înalt dregător sau boier cu care se sfătuia domnul ţării în probleme de conducere; (astăzi) sfătuitor, consilier. [Var.: svétnic s.m.] – Din sl. sŭvĕtĩnikŭ.

SFÉTNIC s. 1. consilier, povăţuitor, sfătuitor. (~ al domnitorului.) 2. călăuză, îndrumător, povăţuitor, sfătuitor, (livr.) mentor, (înv. şi fam.) dascăl, (înv.) povaţă, tocmitor. (X îi serveşte drept ~.)

sfétnic s. m., pl. sfétnici

SFÉTNI//C ~ci m. înv. Înalt dregător la curtea domnitorului cu care acesta se sfătuia. /<sl. suvétiniku