SICRÍU, sicrie, s.n. 1. Obiect în formă de ladă de lemn sau de metal, în care se aşază mortul pentru a fi înmormântat; coşciug, raclă. 2. (Reg.) Ladă, cutie. ♦ Scrin, dulap. [Var.: săcríu, secríu, sicrín s.n.] – Din magh. szekrény.

SICRÍU s. v. comodă, cufăr, cutie, dulap, garderob, ladă, scrin, sertar, şifonier.

SICRÍU s. coşciug, (rar) sarcofag, (înv. şi pop.) raclă, (pop.) scândură, (reg.) brad, casă, (Transilv. şi Ban.) copârşeu, (prin Transilv.) jgheab, (Transilv.) ladă, (Transilv. şi Maram.) sălaş, (Olt. şi Transilv.) tron, (înv.) coş, (arg.) pardesiu de scânduri.

sicríu s. n. (sil. -criu), art. sicríul; pl. sicríe

SICRÍ//U ~e n. Ladă de formă specială în care se pune mortul pentru a fi înmormântat; coşciug. [Sil. si-criu] /<ung. szekrény