CUTÍE, cutii, s.f. 1. Obiect de lemn, de metal, de carton etc. în formă de cub, de paralelipiped etc., gol în interior, în care se păstrează sau care protejează diverse lucruri. ♢ Expr. (Scos) ca din cutie = foarte îngrijit îmbrăcat sau prezentat. (Fam.) (Bagă) capul la cutie! = (la jocul „de-a capra“) fereşte-ţi capul, propteşte-l în piept! fig. fii prudent, păzeşte-te! Cutie de scrisori = cutie specială, plasată pe stradă de către organele poştale, în care expeditorii introduc scrisorile; cutie particulară în care factorii poştali depun corespondenţa adusă la domiciliu. 2. Aparat, dispozitiv, organ special etc. având forma unei cutii (1). Cutie de viteze. Cutie de rezonanţă. 3. (În sintagma) Cutie craniană = cavitate osoasă în care se află creierul; ţeasta capului, craniu. 4. Sertar. 5. (Înv.) Casă de bani; casetă. – Din tc. kutu, ngr. kutí, bg., scr. kutija.

CUTÍE s. v. coş, ladă.

CUTÍE s. 1. (rar) pixidă, (înv. şi reg.) sicriu, (Transilv.) şcătulă, (latinism înv.) capsă. (Pune butonii într-o ~.) 2. sertar. (~ de la tejghea.) 3. (ANAT.) cutie craniană v. craniu; cutie toracică v. torace.

cutíe s. f., art. cutía, g.-d. art. cutíei; pl. cutíi, art. cutíile

CUTÍ//E ~i f. 1) Obiect (de lemn, de metal, de carton etc.) gol pe dinăuntru, în care se păstrează sau se transportă diferite obiecte. ♢ Scos ca din ~ îmbrăcat elegant. 2): ~ craniană oasele care înconjoară creierul; craniu; ţeastă. 3): ~ toracică scheletul din regiunea toracelui unde se află inima, plămânii etc. 4): ~ de rezonanţă cutie care amplifică sunetele. 5): ~ de viteze cutie la automobil unde se află mecanismul schimbătorului de viteză. [Art. cutia; G.-D. cutiei; Sil. -ti-e] /<turc. kutu, ngr. kutí

cutie, în special de metal, veche, hârb, tinichea