SILÁBĂ, silabe, s.f. Segment fonetic alcătuit dintr-unul sau din mai multe foneme pronunţate printr-un singur efort respirator. ♢ Silabă închisă = silabă care se termină în consoană. ♢ Silabă deschisă = silabă care se termină într-o vocală. – Din fr. syllabe, lat. syllaba.

silábă s. f., g.-d. art. silábei; pl. silábe

SILÁB//Ă ~e f. Unitate fonetică minimă a lanţului vorbirii, alcătuită din unul sau mai multe sunete, care se pronunţă printr-un singur efort expirator. ♢ ~ deschisă silabă care se termină într-o vocală. ~ închisă silabă care se termină într-o consoană. /<lat. syllaba, fr. syllabe

SILÁBĂ s.f. Parte dintr-un cuvânt alcătuită dintr-unul sau din mai multe sunete, care se rosteşte într-o singură emisiune a vocii. [Cf. lat. syllaba, gr. syllabe].