SIMULTÁN, -Ă, simultani, -e, adj., s.n. 1. Adj. (Despre acţiuni, fenomene şi evenimente) Care are loc în acelaşi timp cu altul sau cu altele; concomitent. 2. S.n. Demonstraţie a unui şahist cu o clasificare superioară care joacă în acelaşi timp cu mai mulţi adversari de categorie inferioară. [Var.: (înv.) simultanéu, -ée adj.] – Din germ. simultan, fr. simultané, lat. simultaneus.

Simultan ≠ succesiv

SIMULTÁN adj., adv. 1. adj. v. concomitent. 2. adv. v. concomitent. 3. adv. v. odată.

simultán adj. m., pl. simultáni; f. sg. simultánă, pl. simultáne

simultán s. n., pl. simultáne

SIMULTÁN ~ă (~i, ~e) şi adverbial (despre evenimente, acţiuni etc.) Care se raportează la acelaşi moment temporal; în acelaşi timp; concomitent. /<lat. simultaneus, fr. simultane

SIMULTÁN, -Ă adj. Care se petrece, care are loc în acelaşi timp; concomitent. // s.n. Demonstraţie a unui şahist cu o clasificare superioară, care joacă în acelaşi timp cu mai mulţi adversari de categorie inferioară. [Var. simultaneu, -ee adj. / < fr. simultané, cf. lat.t. simultaneus < simul – în acelaşi timp].