SINTONÍE, sintonii, s.f. Egalitate în frecvenţa oscilaţiilor mai multor sisteme fizice oscilante. – Din fr. syntonie.

SINTONÍE s. v. acord.

sintoníe s. f., art. sintonía, g.-d. art. sintoníei; pl. sintoníi

SINTONÍE s.f. 1. (Fiz.) Stare a două sisteme care oscilează cu aceeaşi frecvenţă. 2. Caracteristică temperamentală constând în uşurinţa de acomodare afectivă cu mediul ambiant. [Gen. -iei. / < fr. syntonie, cf. gr. syn – cu, tonos – tensiune].