SPĂLĂTÓR, (I) spălătoare, s.n. (II) spălători, s.m. I. S.n. 1. Obiect sau instalaţie sanitară care serveşte la spălatul oamenilor. ♦ Chiuvetă specială în care se spală vasele de bucătărie. 2. Bucată de pânză, de sârmă etc. cu ajutorul căreia se freacă şi se spală vasele. 3. Instalaţie specială, în anumite întreprinderi, unde se spală materiile prime sau semifabricate. II. S.m. Muncitor dintr-o întreprindere care se ocupă cu spălatul anumitor materiale. – Spăla + suf. -ător.

SPĂLĂTÓR s. v. albie, copaie, covată.

SPĂLĂTÓR s. 1. lavoar. (~ comun.) 2. (reg.) văluş. (~ de vase din pânză, sârmă etc.)

spălătór (persoană) s. m., pl. spălătóri

spălătór (obiect, instalaţie) s. n., pl. spălătoáre

SPĂLĂT//ÓR¹ ~oáre n. 1) Încăpere special amenajată pentru spălat. 2) Obiect sau instalaţie sanitară care serveşte la spălatul oamenilor. 3) Obiect sau o bucată de pânză, cu care se spală vasele. /a spăla + suf. ~ător

SPĂLĂTÓR² ~i m. Muncitor specializat în operaţii de spălare a unor materiale. /a spăla + suf. ~tor