SPĂRTÚRĂ, spărturi, s.f. 1. Crăpătură, gaură, deschizătură produsă prin spargere. 2. Ciob, aşchie (produse prin spargere). 3. Fig. Dezbinare, disensiune, ruptură. – Spart² + suf. -ură.

SPĂRTÚRĂ s. v. chei, defileu, ruptură, sfî-şietură, spintecătură, strâmtoare.

SPĂRTÚRĂ s. 1. ciobitură, ciocnitură, crăpătură, fisură, plesnitură. (~ unui vas de lut.) 2. ciob, hârb, ţandără, (reg.) breanc, (Ban.) tioc. (O ~ dintr-o oală de lut.) 3. deschizătură, gaură. (A pătruns printr-o ~.) 4. gaură, ruptură, (înv.) frântură. (O ~ în corpul unei nave.)

spărtúră s. f., g.-d. art. spărtúrii; pl. spărtúri

SPĂRTÚR//Ă ~i f. 1) Deschizătură produsă prin spargere. 2) fig. Dezbinare provocată de nepotrivirea unor interese. /spart + suf. ~ură