SPECTATÓR, -OÁRE, spectatori, -oare, s. m. şi f. Persoană care asistă la un spectacol artistic sau la o competiţie sportivă. ♦ Persoană martoră la o întâmplare, la un eveniment. – Fr. spectateur (lat. lit. spectator).

SPECTATÓR, -OÁRE, spectatori, -oare, s.m. şi f. Persoană care asistă la un spectacol, la o competiţie sportivă, la o ceremonie etc. ♦ Martor la o întâmplare, la un eveniment. – Din fr. spectateur, lat. spectator.

SPECTATÓR s. 1. privitor, (rar) uitător. (Toţi ~ii de la premieră erau încântaţi.) 2. martor. (~ neputincios la încăierare.)

spectatór s. m., pl. spectatóri

SPECTAT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. 1) Persoană care asistă la un spectacol sau la o competiţie sportivă. 2) Martor ocular la un eveniment. /<fr. spectateur, lat. spectator, it. specttatore

SPECTATÓR, -OÁRE s.m. şi f. Cel care asistă la un spectacol. ♦ Martor ocular la o întâmplare, la un eveniment etc. [Cf. lat. spectator, fr. spectateur].