SPECULÁŢIE, speculaţii, s.f. 1. Studiu, cercetare abstractă, consideraţie pur teoretică asupra unei probleme. 2. Speculă în afaceri; afacere bazată pe înşelătorie. 3. Tranzacţie bursieră de valori prin care se urmăreşte realizarea de profit. [Var.: speculaţiúne s.f.] – Din fr. spéculation.

SPECULÁŢIE s. 1. speculă. (~ cu valori economice.) 2. afacere, (fam.) bişniţă, gheşeft, (fam. fig.) învârteală. (Face tot felul de ~ii.)

speculáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. speculáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. speculáţiei; pl. speculáţii, art. specaláţiile (sil. -ţi-i-)

SPECULÁŢi//E ~i f. 1) Tranzacţii de bursă pentru obţinerea de mari câştiguri. 2) Teoretizare abstractă care nu ţine cont de practică. [G.-D. speculaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. spéculation, lat. speculatia, ~onis, germ. Spekulation

SPECULÁŢIE s.f. 1. Faptul de a specula; teoretizare abstractă metafizică, ruptă de practică şi de experienţă. 2. Speculă, înşelătorie; afacere. ♦ (Fin.) Exploatare prin afaceri bancare şi de bursă; speculă (2). [Gen. -iei, var. speculaţiune s.f. / cf. fr. spéculation, lat. speculatio].