SPERJÚR, -Ă, (1) sperjuri, -e, s.m. şi f., (2) sperjururi, s.n. 1. S.m. şi f. Persoană care jură fals sau care îşi calcă jurământul. 2. S.n. (Rar) Faptul de a-şi călca jurământul; nesocotire a unui jurământ făcut; jurământ fals făcut în faţa justiţiei (şi pedepsit de lege). – Din it. spergiuro (după jura).

SPERJÚR s. (JUR.) jurământ fals, jurământ mincinos. (Condamnat pentru ~.)

sperjúr (persoană) s. m., pl. sperjúri

sperjúr (jurământ fals) s. n., pl. sperjúruri

SPERJÚR¹ rar Jurământ fals făcut în faţa justiţiei. /<it. spergiuro

SPERJÚR² ~ă (~i, ~e) m. şi f. rar Persoană care depune un jurământ fals sau care îşi încalcă jurământul. /<it. spergiuro

SPERJÚR s.n. (Rar) Faptul de a-şi călca jurământul; jurământ fals făcut în faţa justiţiei. // s.m. şi f. Cel care jură fals sau care îşi calcă jurământul. [< it. spergiuro].