SPIONÁ, spionez, vb. I. 1. Intranz. A culege în mod clandestin informaţii secrete privitoare la un alt stat şi a le transmite altui stat. 2. Tranz. şi refl. recipr. A (se) iscodi, a (se) pândi în scopul de a raporta cuiva cele aflate. ♦ A (se) privi, a (se) urmări pe furiş. [Pr.: spi-o-] – Din germ. spionieren, it. spionare Cf. fr. e s p i o n n e r.

SPIONÁ vb. a iscodi, a observa, a pândi, a urmări, (înv. şi pop.) a priveghea, (pop.) a cerca, (înv. şi reg.) a acera, a păzi. (Îl ~ din umbră.)

spioná vb. (sil. spi-o-), ind. prez. 1 sg. spionéz, 3 sg. şi pl. spioneáză

A SPION//Á ~éz 1. intranz. A fi spion. 2. tranz. A urmări în calitate de spion. /<germ. spionieren, it. spionare, fr. espionner

ŞPIONÁ vb. I. v. spiona.

SPIONÁ vb. I. intr. A face spionaj. ♦ tr. A iscodi, a pândi. [Pron. spi-o-, var. şpiona vb. I. / < it. spionare, fr. espionner].