ISCODÍ, iscodesc, vb. IV. Tranz. 1. A cerceta ceva sau pe cineva cu de-amănuntul (şi în ascuns) pentru a afla un secret, adevărul etc.; a spiona. ♢ Refl. recipr. Se iscodeau cu privirea. 2. A pune cuiva întrebări insistente pentru a se informa, pentru a afla un secret etc. 3. A născoci, a inventa un lucru; a scorni, a plăsmui. – Din sl. ischoditi.

ISCODÍ vb. 1. v. spiona. 2. v. scruta. 3. (Transilv., Ban. şi Bucov.) a ştirici, (fig.) a descoase. (Îl ~ ca să afle ceva de la el.)

ISCODÍ vb. v. afla, analiza, cerceta, concepe, crea, descoperi, elabora, examina, face, găsi, gândi, imagina, inventa, măsura, născoci, observa, plănui, plăsmui, pro-iecta, realiza, scorni, scruta, studia, urmări.

iscodí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. iscodésc, imperf. 3 sg. iscodeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. iscodeáscă

A ISCOD//Í ~ésc tranz. 1) (persoane, lu-cruri) A urmări pe ascuns cu scopul de a culege informaţii în interesul cuiva; a spiona. 2) (persoane) A întreba cu insistenţă, recurgând la diverse vicleşuguri, pentru a afla un secret; a ispiti. 3) A examina în mod insistent cu privirea. 4) A pătrunde cu mintea în esenţa lucrurilor. 5) A crea în imaginaţie; a izvodi; a ticlui; a născoci; a inventa; a închipui; a fabrica. /<sl. ischoditi