SPONTÁN, -Ă, spontani, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se face sau se produce de la sine, fără vreo cauză exterioară aparentă; care se face de bunăvoie, fără a fi silit de nimeni; care apare brusc, pe neaşteptate. ♦ Care acţionează cu promptitudine. ♦ Care nu este conştient. [Var.: spontanéu, -ée adj.] – Din fr. spontané, lat. spontaneus.

Spontan ≠ treptat

SPONTÁN adj. 1. v. brusc. 2. v. natural.

spontán adj. m., pl. spontáni; f. sg. spontánă, pl. spontáne

SPONTÁN ~ă (~i, ~e) şi adverbial 1) Care se face sau se produce de la sine. Mişcare ~ă. 2) Care apare brusc, pe neaşteptate. 3) rar (despre plante) Care creşte de la sine; necultivat; sălbatic. /<fr. spontané, lat. spontaneus

SPONTÁN, -Ă adj. Care acţionează pe moment, cu promptitudine. ♦ (Fiziol.; despre mişcări) Care se execută de la sine, fără vreo cauză exterioară aparentă. ♦ (Despre plante) Care cresc liber în natură, în stare sălbatică. [Var. spontaneu, -ee adj. / cf. fr. spontané, lat. spontaneus].