SPULBERÁ, spúlber, vb. I. Tranz şi refl. 1. A (se) ridica în vârtej şi a (se) duce departe (împrăştiindu-se); a (se) risipi, a (se) împrăştia. 2. Fig. A (se) nimici, a (se) distruge. – Lat. *expulverare.

SPULBERÁ vb. v. distruge, nimici, potopi, prăpădi, sfărâma, supăra, zdrobi, zvânta.

SPULBERÁ vb. 1. a împrăştia, a risipi, (pop.) a zburătăci. (Vântul ~ frunzele.) 2. a viscoli. (Vântul ~ zăpada.) 3. a (se) destrăma, a (se) împrăştia, a (se) risipi, (Olt.) a (se) vărzui, (înv.) a (se) răşchira, (pop. fig.) a (se) răzbuna. (După ploaie, norii s-au ~.) 4. a împrăştia, a risipi, a vântura, (înv.) a spârcui. (A-i ~ pe duşmani în cele patru zări.) 5. a îndepărta, a risipi. (I-a ~ toată temerea.)

spulberá vb., ind. prez. 1 sg. spúlber, 3 sg. şi pl. spúlberă

A SPULBERÁ spúlber 1. intranz. A fi spulber; a viscoli. 2. tranz. 1) (zăpadă, frunze etc.) A roti în vârtej, împrăştiind. 2) A face să se spulbere. /<lat. expulverare

A SE SPULBERÁ pers. 3 se spúlberă intranz. 1) A se împrăştia treptat, răspândindu-se; a se destrăma; a se risipi. 2) fig. (despre vise, iluzii, idealuri) A înceta să mai existe; a se risipi; a demitiza. /<lat. expulverare