STÁGIU, stagii, s.n. 1. Perioadă de timp în cursul căreia un angajat începător lucrează pentru a dobândi experienţă în profesiunea sau în specialitatea lui, pentru a-şi dovedi aptitudinile profesionale şi capacitatea de muncă. ♦ Vechimea în muncă a unui angajat (începător). 2. (În sintagma) Stagiu militar = perioadă de timp în care o persoană prestează serviciu activ în cadrele armatei, pentru a se iniţia în problemele militare. 3. Perioadă de timp care constituie o etapă în desfăşurarea unei acţiuni, a unui proces etc. – Din fr. stage. Cf. lat. s t a g i u m.

STÁGIU s. 1. stagiatură. (Face un an de ~ în uzină.) 2. v. armată.

stágiu s. n. [-giu pron. -giu], art. stágiul; pl. stágii, art. stágiile (sil. -gi-i-)

STÁGI//U ~i n. Perioadă de timp în care un angajat începător se iniţiază în exercitarea profesiunii într-un anumit loc. [Sil. -giu] /<lat. stagium, fr. stage

STÁGIU s.n. 1. Timp de practică pe care trebuie să o facă un începător pentru a dobândi experienţă în profesiunea sau specialitatea sa. ♦ Stagiu militar = perioadă în care cineva îşi face serviciul militar. 2. Perioadă, etapă, stadiu de pregătire; situaţie tranzitorie. [Pron. -giu. / cf. lat. stagium, fr. stage].