START, starturi, s.n. Loc de plecare (marcat printr-o linie) într-o cursă sportivă. ♢ Expr. A se prezenta la start sau a lua startul = a lua parte la o întrecere sportivă. ♦ Momentul începerii unei curse sportive, indicat de starter. – Din engl. start.

Start ≠ finiş

START s. (SPORT) plecare. (A avut un ~ bun.)

START s. v. debut, început.

start s. n., pl. stárturi

START ~uri n. 1) Loc de unde începe o competiţie sportivă. 2) Prima fază a unei întreceri sportive. ♢ A da ~ ul a da semnalul de începere a unei probe sportive. La ~! comandă care anunţă participanţii la o probă sportivă să ia poziţia cuvenită pentru a începe competiţia. 3) Moment de început al unei acţiuni orientate spre un anumit scop. ~ul navei cosmice. /<engl. start

START s.n. 1. Loc de unde se dă pornirea într-o cursă sportivă. ♢ A se prezenta la start = a participa la o întrecere sportivă. 2. Momentul în care începe o întrecere sportivă. ♦ (P. ext.) Pornire într-o acţiune. 3. (Av.) Locul pe un aerodrom de unde se conduce zborul avioanelor. 4. Reper care marchează începutul benzilor cinematografice. [Pl. -turi, -te. / < engl. start, cf. germ. Start].