MARCÁT¹ s.n. Acţiunea de a marca şi rezultatul ei; marcare, marcaj. – V. marca.

MARCÁT², -Ă, marcaţi, -te, adj. 1. Care poartă o marcă (1). ♦ (Despre obiecte de metal preţios) Care are imprimat semnul oficial de garanţie a calităţii şi a autenticităţii. ♦ (Despre greutăţi) Prevăzut cu semnul oficial care garantează exactitatea măsurii indicate. ♦ (Despre căi de comunicaţie) Care este prevăzut cu marcaj. 2. Fig. (Despre abstracte) Care iese în evidenţă; accentuat, pronunţat, distinct, reliefat, nuanţat. – V. marca.

MARCÁT s. v. însemnare.

MARCÁT adj. 1. v. însemnat. (Vite ~.) 2. v. timbrat. 3. v. accentuat. 4. v. evident.

MARCÁT adj. v. clar, evident, flagrant, incontestabil, indiscutabil, izbitor, în-vederat, limpede, neîndoielnic, neîndo-ios, netăgăduit, pregnant, vădit, vizibil.

marcát s. n.