STATUÁR, -Ă, statuari, -e, adj., s.f. 1. Adj. Privitor la statui, care ţine de sculptarea statuilor. ♦ Ca o statuie; monumental. 2. S.f. Arta statuară (1); (concr.) operă statuară. [Pr.: -tu-ar] – Din fr. statuaire, lat. statuarius.

STATUÁR adj. monumental. (Artă ~.)

statuár adj. m. (sil. -tu-ar), pl. statuári; f. sg. statuáră, pl. statuáre

STATUÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care seamănă cu o statuie; de tipul statuilor. 2) Care ţine de statui; propriu statuilor. Marmură ~ă. [Sil. -tu-ar] /<fr. statuaire, lat. statuarius

STATUÁR, -Ă adj. Referitor la statui. ♦ Ca o statuie; monumental. // s.m. Sculptor de statui. [Pron. -tu-ar. / cf. fr. statuaire, lat. statuarius].