STATÚIE, statui, s.f. Sculptură care reprezintă, în trei dimensiuni, imaginea integrală a unor fiinţe, a unor figuri alegorice etc., expusă de obicei într-un spaţiu deschis. ♢ Expr. (Ir. sau prin exagerare) A ridica (cuiva) o statuie = a) a-şi arăta recunoştinţa (faţă de cineva); b) a aduce (cuiva) laude superlative. [Pr.: -tu-ie. – Var.: (înv.) státuă s.f.] – Din fr. statue. Cf. lat. statua.

statúie s. f., art. statúia, g.-d. art. statúii; pl. statúi, art. statúile (sil. -tu-i-)

STATÚIE statúi f. Sculptură care reprezintă în întregime un om sau o altă fiinţă (reală sau imaginară). ~ de bronz. ~ ecvestră. ♢ Ca o ~ a) neclintit; înmărmurit; b) rece; impasibil. A ridica cuiva o ~ a) a fi cuiva profund recunoscător; b) a preamări pe cineva în mod exagerat. [G.-D. statuii; Sil. -tu-ie] /<lat. statua, fr. statue

STATÚIE s.f. Sculptură care reprezintă în întregime şi în plin relief o fiinţă, figuri alegorice etc. [Pl. statui, gen. -iei, var. statuă s.f. / < fr. statue, it., lat. statua].