STATÚRĂ, staturi, s.f. Înălţime a corpului omenesc; stat³ (2). ♦ Înfăţişare, conformaţie a corpului; talie, făptură, trup, siluetă. – Din fr. stature, lat. statura.

STATÚRĂ s. 1. înălţime, mărime, talie. (De ~ mică.) 2. făptură, înălţime, talie, (înv. şi pop.) boi, (pop.) stat. (Mic de ~.)

statúră s. f., g.-d. art. statúrii; pl. statúri

STATÚR//Ă ~i f. (la om) 1) Înălţime a corpului; talie. Înalt de ~. Mic de ~. ♢ În toată ~a în toată înălţimea. 2) Configuraţie a corpului; siluetă. [G.-D. staturii] /<lat. statura, fr. stature

STATÚRĂ s.f. Înălţimea cuiva; stat; talie. [Cf. fr. stature, it. statura].