STAT², state, s.n. 1. Listă, tabel. ♦ (În sintagma) Stat de plată = tabel, listă în care sunt înscrise drepturile băneşti pe care le achită o întreprindere lucrătorilor ei. ♢ Stat de funcţii = document (sub formă de tabel) în care sunt înscrise posturile, funcţiile, salariile etc. dintr-o întreprindere, instituţie etc. 2. (În sintagma) Stat personal = dosar care cuprinde specificarea tuturor mutaţiilor de serviciu ale unui angajat şi starea lui civilă, socială etc. [Var.: ştat s.n.] – Din lat. status (cu sensurile fr. état). Cf. it. s t a t o.

ŞTAT s.n. v. stat².

STAT¹, state, s.n. 1. Teritoriul şi populaţia asupra cărora îşi exercită autoritatea această organizaţie; ţară. ♢ Loc. adj. De stat = a) care emană de la stat¹; b) care e condus şi controlat de stat¹, care aparţine statului¹; c) care angajează statul¹, care se referă la stat¹. ♦ Om (sau bărbat) de stat = persoană care are un rol important în conducerea treburilor ţării. 2. (La pl., în evul mediu). Denumire a organelor reprezentative din anumite ţări. 3. (Mil.; în sintagma) Stat major = organ de conducere a trupelor format din ofiţeri, care funcţionează pe lângă comandamentele marilor unităţi militare sau la nivelul întregii armate; sediul, localul acestui organ de conducere. – Din it. Stato, lat. status (cu unele sensuri după fr. état).

STAT¹, state, s.n. 1. Organizaţie politică a clasei economiceşte dominante, care are ca scop apărarea ordinii economice existente şi reprimarea împotriva altor clase; teritoriul şi populaţia asupra cărora îşi exercită autoritatea această organizaţie; ţară. ♢ Stat socialist = stat de tip nou, înfăptuit şi condus de clasa muncitoare, a cărui esenţă o formează dictatura proletariatului şi care are ca scop desfiinţarea exploatării şi construirea societăţii fără clase. ♢ Loc. adj. De stat = a) care emană de la stat; b) care e condus şi controlat de stat, care aparţine statului; oficial; c) care angajează statul, care se referă la stat. ♦ Om (sau bărbat) de stat = persoană cu rol important în conducerea treburilor ţării. 2. (La pl., în orânduirea feudală). Denumire a organelor reprezentative din anumite ţări. Statele generale din Franţa – Fr. état (lat. lit. status).

STAT³, staturi, s.n. 1. Faptul de a sta. ♦ Şedere, rămânere, zăbovire. 2. Înălţime a corpului omenesc, statură; p. ext. înfăţişare. ♢ Un stat de om = măsură pentru înălţimi (egală cu lungimea obişnuită a unui om). ♦ Trup, corp omenesc. – V. sta.

STAT s. v. amplasament, aşezare, caz, circumstanţă, condiţie, conjunctură, demnitate, făptură, ipostază, împreju-rare, înălţime, loc, postură, poziţie, rang, situaţie, stare, statură, talie, titlu, toiag.

STAT s. 1. ţară, (înv. şi reg.) stăpânire, (înv.) memlechet, politie, publică. (Un ~ înfloritor.) 2. v. putere. 3. stat federal v. federaţie.

STAT s. şedere. (~ul lui acolo a durat 3 zile.)

stat (ţară, tabel) s. n., pl. státe

stat (şedere) s. n., pl. státuri

stat (înălţime a corpului omenesc) s. n., pl. státuri

STAT¹ n. Şedere într-un loc (un anumit timp). /v. a sta

STAT² ~e n. 1) Instituţie politico-administrativă a societăţii în frunte cu un guvern şi cu organele acestuia, cu ajutorul cărora se asigură funcţionarea vieţii sociale pe un anumit teritoriu; ţară. ♢ De ~ a) care reprezintă interesele statului; b) care este condus de stat; c) care aparţine statului. 2) (în unele ţări) Unitate administrativ-teritorială autonomă. 3) : ~-major a) organ de conducere a forţelor armate (pe lângă mari unităţi militare); b) sediu al acestui organ de conducere. /<lat. status, fr. état, it. stato, germ. Status

STAT³ ~e n. 1) la pl. Efectivul permanent al unei întreprinderi, instituţii, organizaţii etc. A reduce ~ele. 2) Listă în care sunt indicate posturile şi categoriile de salarii de care dispune o întreprindere, instituţie etc. /<lat. status, fr. état

STAT⁴ ~uri n. v. STATURĂ. ♢ Mic de ~ de statură joasă. De un ~ de om de înălţimea unui om. /v. a sta

-STÁT Element secund de compunere savantă cu semnificaţia „stabilizator“. „care menţine staţionar“. [< fr., it. -state, cf. gr. states].

stat african, situat in partea centrala si de est a continentului african, avand capitala la Libreville

stat ramas in urma datorita unei coruptii mari

stat guvernat de un principe

stat, -ă, adj. (înv.; despre lichide) stătut.

STAT¹ s.n. 1. Organizaţia politică a clasei economiceşte dominante în societate, care are drept scop apărarea ordinii economice şi politice existente şi reprimarea împotriva claselor opuse; ţară. 2. Unitate administrativ-teritorială autonomă în unele republici din America şi în Australia. 3. (La pl.; în orânduirea feudală) Denumire a organelor reprezentative din anumite ţări. [Pl. -te, -turi. / < lat. status, it. stato, fr. état].

STAT² s.n. 1. Tablou în care sunt specificate drepturile băneşti pe care le au de primit la un moment dat colaboratorii unei întreprinderi sau ai unei instituţii. ♦ Tablou, listă. 2. Stat de organizare (sau de funcţii) = tablou care cuprinde posturile necesare unei întreprinderi sau instituţii, cu specificarea categoriilor de retribuire corespunzătoare. 3. Stat personal = dosar care cuprinde specificarea mutaţiilor de serviciu ale unui salariat şi actele acestuia. [Pl. -te. / < lat. status, cf. it. state, fr. état].