STRÂNGĂTÓR, -OÁRE, strângători, -oare, adj., s.m. şi f. 1. Adj., s.m. şi f. (Om) care strânge, agoniseşte, (om) econom; p. ext. (om) zgârcit. 2. S.m. şi f. (Înv.) Persoană care adună ceva. – Strânge + suf. -ător.

Strângător ≠ cheltuitor, risipitor, nestrângător

STRÂNGĂTÓR s., adj. v. avar, calic, zgârcit.

STRÂNGĂTÓR adj., s. v. antidiareic, consti-pant.

STRÂNGĂTÓR s. v. agent de percepţie, percep-tor.

STRÂNGĂTÓR adj. v. econom.

STRÂNGĂTÓR adj. v. astringent.

strângătór adj. m., s. m., pl. strângătóri; f. sg. şi pl. strângătoáre

STRÂNGĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) şi substantival 1) Care strânge. ♢ ~ de paie (la combină) dispozitiv pentru căpiţirea paielor. 2) Care face economii; care păstrează; econom. /a strânge + suf. ~tor