STRIGÓI, -OÁIE, strigoi, -oaie, s.m. şi f. (În superstiţii) Sufletul unui om (mort sau viu) care s-ar transforma în timpul nopţii într-un animal sau într-o apariţie fantomatică, pricinuind neajunsuri celor pe care îi întâlneşte; p. ext. om născut într-o zodie nefavorabilă, care s-ar afla în legătură cu diavolul şi s-ar ocupa cu vrăji şi cu farmece. ♦ Epitet dat unui om rău, ursuz sau unui bătrân cu apucături demodate. – Strigă + suf. -oi.

STRIGÓI s. 1. (MITOL. POP.) stafie, (pop.) moroi, pricolici, vârcolac, (Transilv.) şişcoi. 2. v. fantomă.

strigói s. m., pl. strigói, art. strigóii

STRIGÓI ~ m. 1) (în superstiţii) Sufletul unui mort despre care se crede că ar ieşi noaptea din mormânt pentru a pricinui rele celor vii; moroi. ♢ A umbla ca un ~ a umbla noaptea târziu fără nici un scop. A trăi ca un ~ a trăi izolat. 2) rar depr. Om rău şi închis în sine. /strigă + suf. ~oi