STRÚNĂ, strune, s.f. 1. Fir elastic confecţionat din metal, din intestine de animale etc. care se întinde pe unele instrumente muzicale şi produce, prin vibrare, sunete; coardă. ♢ Expr. A cânta (sau a bate) cuiva în strună (sau în struna cuiva) = a fi de aceeaşi părere cu cineva pentru a-i câştiga simpatia, favoarea; a linguşi pe cineva. 2. Sfoară bine întinsă, făcută din fire elastice şi răsucite, destinată să ţină întinsă pânza ferăstrăului. ♢ Expr. (Adverbial) A merge strună = a merge foarte bine. ♦ Fir plastic sau metalic de care se leagă cârligul unei unelte de pescuit. 3. Parte a frâului care înconjură bărbia calului şi se prinde de cele două capete ale zăbalei. ♢ Expr. A ţine (pe cineva) în strună = a înfrâna, a ţine din scurt (pe cineva). 4. Compus : struna-cocoşului = numele a două plante erbacee cu frunzele ovale şi flori albe (Cerastium). – Din sl. struna.

STRÚNĂ s. 1. v. coardă. 2. (TEHN.) coardă, sfoară. (~ ferăstrăului.) 3. v. cordar. 4. zăbăluţă. (~ la zăbala căpăstrului.)

STRÚNĂ s. v. coardă.

strúnă s. f., g.-d. art. strúnei; pl. strúne

STRÚN//Ă ~e f. 1) pop. Fir elastic, flexibil, care, fiind fixat la instrumentele muzicale (vioară, pian etc.), produce oscilaţii acustice; coardă. ♢ A zice din ~ a cânta la vioară (sau la cobză). A cânta cuiva în ~ (sau în ~a cuiva) a susţine pe cineva în acţiunile lui; a ţine hangul. A o întoarce pe altă ~ a) a-şi schimba atitudinea faţă de cineva, devenind mai sever; b) a schimba vorba; c) a-şi schimba părerea. Treaba merge (sau lucrurile merg) ~ treaba (sau lucrurile) se desfăşoară foarte bine. 2) Parte a frâului care trece pe sub bărbia calului. ♢ A ţine pe cineva în ~ a înfrâna pornirile cuiva; a ţine din scurt pe cineva. /<sl. struna

strúnă, strúne, s.f. (reg.) 1. panariţiu. 2. bătătură (în talpă). 3. cicatrice rămasă după vaccinare. 4. nume de boală (la oameni).