STUF, stufuri, s.n. Plantă erbacee perenă din familia grarnineelor, cu tulpina înaltă şi dreaptă, cu frunzele lanceolate şi cu florile violete sau gălbui, dispuse în panicule terminale, folosită la acoperitul caselor, ca materie primă pentru obţinerea celulozei, a hârtiei etc.; trestie (Phragmites communis). ♦ (Rar) Desiş; tufiş, boschet. [Var.: (reg.) stuh s.n.] – Lat. *styphus (= stypa + typhe).

STUF s. v. crâng, desiş, hăţiş, stufăriş, trestie-de-câmp, tufăriş, tufiş.

STUF s. (BOT.; Phragmites communis sau australis) papură, pipirig, trestie, (Transilv. şi Maram.) nadă.

stuf s. n., pl. stúfuri

STUF ~uri n. Plantă erbacee acvatică cu tulpina erectă, înaltă, inflexibilă, cu frunze lanceolate, foarte lungi şi cu flori grupate în panicule, folosită, mai ales, ca material de construcţie. /<lat. stuphus