SUBTERFÚGIU, subterfugii, s.n. (Livr.) Mijloc şiret, abil de a ieşi dintr-o situaţie dificilă; viclenie. – Din fr. subterfuge, şi lat. subterfugium.

SUBTERFÚGIU s. stratagemă, şiretenie, şiretlic, şmecherie, tertip, truc, viclenie, vicleşug, (rar) şireţie, (reg.) solomonie, (Ban. şi Transilv.) mişculanţă, (înv.) marafet, măiestrie, (fam.) chichiţă, chiţibuş, manevră, merchez. (De ce ~ a uzat?)

subterfúgiu s. n. [-giu pron. -giu], art. subterfúgiul; pl. subterfúgii, art. subterfúgiile (sil. -gi-i-)

SUBTERFÚGI//U ~i n. livr. Mijloc abil şi ocolit de a ieşi dintr-o situaţie complicată şi neplăcută. [Sil. -giu] /<fr. subterfuge, lat. subterfugium

SUBTERFÚGIU s.n. Mijloc abil, îndemânatic de a ieşi dintr-o încurcătură. [Pron. -giu, var. subterfuj s.n. / cf. fr. subterfuge, lat. subterfugium].