SUPORTÁ, supórt, vb. I. Tranz. 1. A îndura, a răbda, a suferi. ♦ A admite, a tolera, a îngădui. 2. A susţine o greutate, o povară; a rezista la... ♦ A avea sau a lua în sarcina sa o obligaţie bănească. – Din fr. supporter.

SUPORTÁ vb. 1. v. îndura. 2. a duce, a îndura, a răbda, a suferi. (El a ~ tot greul.) 3. v. suferi. 4. a suferi. (A ~ o condamnare.) 5. v. îngădui. 6. a suferi, (fig.) a înghiţi, a mistui, (înv. fig.) a honipsi. (Nu-l poate ~.) 7. a tolera, (prin Transilv. şi prin Ban.) a pristui. (~ bine grăsimile.)

suportá vb., ind. prez. 1 sg. supórt, 3 sg. şi pl. supórtă; conj. prez. 3 sg. şi pl. supórte

A SUPORTÁ supórt tranz. 1) (suferinţe fizice sau morale) A îndura cu tărie şi calm; a suferi; a răbda. ~ frigul. 2) (greutăţi fizice) A putea să susţină. 3) (persoane) A accepta, admiţându-i prezenţa şi făcând abstracţie de neajunsuri; a răbda; a suferi; a tolera. 4) (fapte supărătoare) A admite în mod conştient şi tacit; a suferi; a îngădui; a tolera. /<fr. supporter, lat. supportare