TÂNGUÍRE, tânguiri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) tângui şi rezultatul ei; tânguit. ♦ (Înv.) Necaz, jale, supărare, mâhnire. 2. Sunete tânguitoare, glas tânguitor. 3. (Înv.), Plângere împotriva cuiva; reclamaţie. – V. tângui.

TÂNGUÍRE s. v. plângere, reclamaţie.

TÂNGUÍRE s. 1. v. văitat. 2. v. bocet. 3. v. geamăt. 4. vaier, vaiet, (pop.) vai, (reg.) vaicăr. (Se aude o ~.)

tânguíre s. f., g.-d, art. tânguírii; pl. tânguíri