TACÍT, -Ă, taciţi, -te, adj. (Despre un acord, o convenţie, o înţelegere etc.) Care nu este exprimat formal, dar care este subînţeles şi admis ca atare. – Din fr. tacite, lat. tacitus.

tacít adj. m., pl. tacíţi; f. sg. tacítă, pl. tacíte

TACÍ//T ~tă (~ţi, ~te) Care se subînţelege şi se admite ca atare, fără a fi exprimat în cuvinte. Aprobare ~tă. /<fr. tacite

TACÍT, -Ă adj. Care nu este exprimat formal; făcut pe tăcute, în tăcere. [Cf. fr. tacite, lat. tacitus].