FORMÁL, -Ă, formali, -e, adj. 1. Privitor la formă, care ţine de formă, de aparenţă. ♦ (Adverbial) în aparenţă. 2. Formulat precis; categoric, expres. 3. Pătruns de formalism; făcut de formă (7). 4. (Despre unele acte juridice) Care necesită anumite forme pentru a fi socotit legal şi valabil. – Din fr. formel, lat. formalis.

FORMÁL adj. 1. v. categoric. 2. (fam.) platonic. (O recunoaştere ~.) 3. v. solemn.

formál adj. m., pl. formáli; f. sg. formálă, pl. formále

FORMÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de formă; propriu formei. Analiză ~ă. 2) şi adverbial Care se face de formă. 3) Care este preocupat mai ales de formă. /<fr. formel, lat. formalis

FORMÁL, -Ă 1. Făcut din formalism, de formă. 2. Referitor la formă, al formei. 3. Formulat în termeni precişi, categorici. [Cf. it. formale, fr. formel, lat. formalis].