TAPISÁ, tapisez, vb. I. Tranz. 1. A îmbrăca o mobilă cu stofă, cu pânză, mătase, vinilin, piele etc. peste materialul de umplutură, elementele elastice, pânza de rezistenţă; a capitona. 2. A tapeta. [Var.: tapiţá vb. I] – Din fr. tapisser, germ. tapezieren.

TAPISÁ vb. v. tapeta.

TAPISÁ vb. a capitona, a îmbrăca. (A ~ un fotoliu.)

tapisá (a tapeta) vb., ind. prez. 1 sg. tapiséz, 3 sg. şi pl. tapiseáză

A TAPIS//Á ~éz tranz. 1) (obiecte de mobilier) A acoperi cu materiale speciale (stofă, pânză, piele); a capitona. 2) (pereţii unei încăperi) A acoperi cu tapet; a tapeta. [Var. a tapiţa] /<fr. tapisser