TARÁF, tarafuri, s.n. 1. Mică formaţie muzicală (de lăutari), care cântă muzică populară; tacâm (II 2). 2. (Înv.) Gaşcă, clică. – Din tc. taraf.

TARÁF s. (MUZ.) (pop.) bandă, trupă, (înv. şi reg.) tacâm. (~ de lăutari.)

TARÁF s. v. bandă, cârdăşie, clan, clică, gaşcă, şleahtă.

taráf s. n., pl. taráfuri

TARÁF ~uri n. 1) Grup mic de lăutari care interpretează melodii populare. 2) rar Grup de indivizi uniţi în vederea unor scopuri meschine; clan; clică; tagmă; tacâm; gaşcă; cârdăşie; bandă; şleahtă. /<turc. taraf