TELEGRAFÍE, telegrafii, s.f. Telecomunicaţie care constă în transmiterea mijlocită, prin semnale electromagnetice, optice etc., a unui text scris; telecomunicaţie realizată cu ajutorul telegrafului. ♢ Telegrafie fără fir = radiotelegrafie. – Din fr. télégraphie.

telegrafíe s. f. (sil. -gra-) → grafie

TELEGRAFÍ//E ~i f. Transmitere la dis-tanţă şi înregistrare de la distanţă a unor mesage scrise cu ajutorul telegrafului. ♢ ~ fără fir radiotelegrafie. [G.-D. telegrafiei; Sil. -le-gra-] /<fr. télégraphie