TESCUÍ, tescuiesc, vb. IV. Tranz. A presa struguri, fructe, pentru a stoarce mustul; a pune la teasc. ♦ Fig. A strânge, a apăsa, a îndesa; a ticsi. – Din sl. tĕskovati.

TESCUÍ vb. v. burduşi, ghemui, îndesa, înghesui, îngrămădi, ticsi.

TESCUÍ vb. a presa, a stoarce, a zdrobi. (A ~ strugurii.)

tescuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tescuiésc, imperf. 3 sg. tescuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tescuiáscă

A TESCU//Í ~iésc tranz. 1) (struguri, fruc-te, căpşuni etc.) A da la teasc, presând. 2) fig. rar (lucruri) A băga cu forţa într-un spaţiu restrâns (ca să încapă mai multe; a îndesa; a înghesui; a ticsi. /teasc + suf. ~ui